Nicodim Numele călugărului Nicodim, cunoscutul ctitor și egumen al mănăstirilor Vodița (între 1370 – 1372) și Tismana (1378), reproduce gr. Nikódemos, folosit de către greci încă din epoca clasică. Făcînd parte din aceeași familie cu → Nicolae, ba chiar fiind identic, din punct de vedere al semnificației, cu acesta, Nikódemos este la origine un compus din nik- (vb. nikáo „a învinge”, nike „victorie”) și demos „popor”, cunoscut atît din onomastică (Demókritos, Demosthénes etc.), cît și din cuvintele comune democrat, democrație, demotic etc. Atestat și în Evanghelia lui Ion din N.T. („un fruntaș al iudeilor” cu un nume grecesc este o probă a redactării relativ tîrzii a textului evanghelic), Nicodim se bucură de favoare printre creștini și, devenit calendaristic, se răspîndește în Europa. Folosit mai ales în mediul ecleziastic, Nicodim și variantele Micodim, Micodin, sînt arareori atestate în documente, dovadă că numele nu s-a bucurat de popularitate, aceeași situație menținîndu-se și astăzi. ☐ Fr. Nicodème (hipoc. Nicod, Nicot), it. Nicódemo, magh. Nikodémusz, Nikodémis, bg. Nikodii, Nikodim, rus. Nikodim etc.