NICOCHERA s. f. (Învechit) Stăpîna casei; p. ext. doamnă, cucoană. Se vede că bărbatu-tău îi cam... nepoliticos cîteodată... – Nu te iubește cu sevas ca pe-o necochera? alecsandri, t. 1 238. Mi se aprinseseră călcăile după o nicochera măritată. id. ib. 1699. Le-a servit comedioare cu obișnuitele îngrediente de cocoane, duduci, boieri, nicocherale, robi țigani, și roabe țigance. iorga, ap. gĂldi, m. phan. 213. ♦ Amantă. De nu țineau boierii cîte-o nicochera, Au Popovici vrodată Ureche mai era? eminescu, în l. rom. 1965, 220. – pl.: nicocherale. – Și: necochera s. f. – Din ngr. νοικοκερα.