NICIODATĂ adv. (Exprimă o negație temporală absolută) În nici un moment, în nici o împrejurare, cu nici un (alt) prilej; nicicînd, (învechit) niciodinioară. Nice au eșit Precista niceodată. varlaam, c. 385. Nici odată să nu se înalțe inima ta. neagoe, Înv. 10/9. Goții, cînd au cuprins acestea supt Grațian, de la romani au luat, iar dachii nici au mai răscumpărat, nici s-au mai sculat dintr-aceia niciodată. c. cantacuzino, cm i, 33. [Turcii] niciodată ca acum n-au pățit ei bătaie și zdrobire de la nemți. r. greceanu, cm ii, 90. Să nu greșim niceodată, în laude, in sfătuiri, în răspunsuri, în povățuiri. molnar, ret, 10/13, cf. 84/7. Cîrcalosul nost pe-aceasta îndrăgisă, Măcar că n-o văzusă niceodată. budai-deleanu, t. v. 115. Cel ce este adevărat sărac nu să plînge niciodată. kotzebue, u. 6^r/2, cf. drlu, lb. Niciodată omul nu a fost singur cînd a fost fericit. cr (1830), 20/44. Nici odată o asemenea nădejde n-a rămas înșelată. marcovici, d. 9/20. Niciodată vă lăsăm fără lucru. drăghici, r. 4/4. Eu niciodată nu voi bea. id. ib. 29/9. Nimic n-ai dacă n-ai darul de-a nu muri nici odată. conachi, p. 264. Aceste principie... n-au fost nici o dată recunoscute în țările noastre. bălcescu, m. v. 10. Veveriță îmi este vechi dușman, dar încai nici odată nu s-a ascuns. negruzzi, s. i, 141. Nicio dată astă lună... Mai mult număr de cadavre de atunci n-a luminat. alexandrescu, m. 22. Efectul... nu va putea niciodată să se producă fără o cauză. conta, o. c. 205. Și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine. eminescu, o. i, 92. Degeaba mai bați apă-n chiuă să s-aleagă unt, că nu s-a alege niciodată. creangă, p. 118. Niciodată nu și-a dat seamă despre cele ce făcea. slavici, n. i, 18. Noi niciodată n-am ieșit din cuvîntul tău. ispirescu, l. 12. Lacremi de crocodil niciodată nu m-au dus în ispită. f (1906), 2. Niciodată lacrămi să nu verși în zadar. cerna, p. 68. Stau încremenit – Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată. iosif, v. 132. Niciodată nu-l privise cu luare-aminte. brătescu-voinești, î. 11. Ar fi trebuit să nu-și pună niciodată altă îmbrăcăminte. hogaș, dr. i, 6. Deși-ai rămas același veșnic, nu ești același niciodată. minulescu, v. 107, cf. 45. Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică, Fiindcă nu-mi dă niciodată. topîrceanu, b. 55. N-am vorbit niciodată cu el și nici nu mă interesează. sebastian, t. 30. Niciodată nu-i voie să curățim arma pe la gura țevilor, ci numai dinspre camere. stoica, vin. 47. Niciodată însă aceste memorii nu se coborîseră la o anumită adîncime turbure a sufletului omenesc. oprescu, i. a. iii, 33. Nu-ți pierde niciodată, dragă băiete, naivitățile și temerile delicate și nu-ți fie rușine cu ele. arghezi, t. c. 88. La nu știu al cîtulea control, am aruncat o altă mare parte din volum, neplăcîndu-mi niciodată manuscrisul aproximativ terminat. id. b. 12, cf. id. vers. 273. N-ai iubit niciodată? călinescu, e. o. i, 43. Între imagine și obiectul sensibilizat prin ea există grade felurite de asimilare ... Niciodată însă imaginea nu se poate realiza complet. vianu, m. 66. N-am văzut niciodată o noapte atît de frumoasă. camil petrescu, o. iii, 94. Adeziunile erau la Bibănel! Bibănelul nu le înaintase niciodată nicăieri. galan, b. ii, 20. Un singur lucru să nu uiți: că nu ți-am cerut niciodată nimic. baranga, r. f. 67. Nu-l apăsa nimic, nu tresărea niciodată în somn? tudoran, p. 44. Nu i-am auzit niciodată certîndu-se. preda, î. 116. N-am să uit niciodată Vorba Partidului dreaptă. vintilă, o. 23. Nu vă veți mai despărți, niciodată! deșliu, g. 11. Să nu mai dai în mine niciodată! Auzi? Niciodată, cît îi trăi. t. popovici, se. 18. Aici nu-l vor mai primi niciodată. barbu, ș. n. 11. Oricît de puțin expresivă, poezia nu e niciodată dictată unui secretar sau magnetofon. contemp. 1962, nr. 796, 1/5. Seara desculțîndu-te, La masă punîndu-te, Niciodată să nu-mbuci Pîn-aminte nu-ți aduci De-a noastre cuvinte dulci. jarnik-bîrseanu, d. 263, cf. 26, 455. Gardul cu proptele niciodată nu piere, se spune despre cei care au protectori puternici. cf. zanne, p. iii, 157. Nu se-ncepe niciodată sacul de la fund, se spune pentru a arăta că orice lucru trebuie făcut cu o anumită rînduială. cf. id. ib. 349. Cine bea apă din pumni străini nu se satură niciodată, se spune pentru a arăta că ceea ce faci singur îți folosește mai mult decît ceea ce ar putea să facă altul pentru tine. cf. id. ib. 443. Mîncarea de dimineață și însuratul de tînăr niciodată nu strică. id. ib. 639. Vorba puțină și mîncarea puțină niciodată nu strică pe om. id. ib. 640. Cine socotește câte foi intră-n plăcintă, niciodată nu mănîncă plăcintă (= cine se gîndește prea mult la dificultățile unui lucru, ajunge să nu-l mai facă). cf. id. ib. iv, 87. Bătaia și ocara nu se-ntoarce niciodată, se spune pentru a arăta că cel jignit rămîne totdeauna jignit. cf. id. ib. iv, 266. ◊ (În construcții comparative, sugerînd o situație rară, excepțională) Atunci, ca niciodată, gigantul s-au uimit! alecsandri, poezii, 326. Cîntecul recruților începu a se revărsa din lăută mai lămurit ca niciodată, mai frumos ca orișicînd. sandu-aldea, d. n. 195. Ca niciodată în trecut, am auzit viața vuind prin arterele acestui oraș adormit multă vreme. contemp. 1962, nr. 806, 1/3. ◊ A fost (odată) ca niciodată, formulă folosită în basme, de obicei la începutul lor, pentru a arăta un timp foarte îndepărtat, nedeterminat. A fost odată, ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari, împărătești, O prea frumoasă fată. eminescu, o. i, 167. A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. ispirescu, l. 1. ◊ (Folosit ca răspuns la o întrebare, cu valoarea unui „nu” categoric) Eu să per, eu?... niciodată! alecsandri, p. ii, 13. ◊ (Substantivat) A fost odată... va fi odată... Nu spune zarea, dar spune omul – Numai acuma e niciodată... Adînc, prezentul închide tomul. bacovia, o. 121. Nu vedeți cum umblă printre noi strigoii?... Cum ne-arată calea către niciodată? lesnea, i. 67. – Scris și: nici odată și nici o dată. – Și: (învechit) niceodată adv. – Nici¹ + o + dată.