NICIDECUM adv. De loc, de fel, în nici un chip, în nici un caz; nicicum, (învechit și popular) nicicît (1), necum (I), (regional) nicidecît, nicicacum. Alerga cătră Arsachi, poruncind mai înainte portăriții... ca oricarele va vrea să între nicidecum să nu-l lasă. aethiopica, 23^r/24, cf. drlu, clemens. Noi a nașterii trufie nici decum n-am cunoscut. heliade, o. i, 405. Să-mi dai 2500 de rubiele. – Nu e prea mult? – Nicidecum. filimon, o. i, 169, cf. stoica, vIn. 113. Tu nu dai nici un bun pe jumătate Sau nu-l dai nicidecum. arghezi, vers. 310. Metafora nu poate fi nicidecum asimir lată cu comparația. vianu, m. 28, cf. 40, 65. Argeșul rareori putea fi trecut prin vad și nicidecum noaptea. camil petrescu, o. ii, 148. Locuitorii unei astfel de planete nu văd decît sorii și nicidecum sateliții ce se învîrt în juru-le. contemp. 1962, nr. 796, 1/6. Nu-z dau n’iẑ dă cum. alr sn v h 1 484/36. Nu să poate nici de cum Cînd frigi să nu iasă fum. pann, p. v. ii, 31/17. – Scris și: nici de cum, nici decum. – Și: (învechit) necidecum (drlu), (regional) nijdăcum adv. – Nici¹ + de + cum.