NICICACUM adv. (Regional, mai ales în Mold.) Nicidecum. Într-acel loc, nici o dată iarna urmează... – Nici o dată! Nici cacum! drăghici, r. 67/26. Dar ce folos, dac-ave o fată, pe care o chema Măriuca, și nu semăna cu ea nicicacum. brăescu, v. a. 53. De auzit, aude prea puțin, cind îi spui „du-te'' ori ”vină''; însă de grăit, nu poate grăi nicicacum. sado-veanu, o. xiii, 332. Cu asemenea amiros nu mă primesc albinele nicicacum. id. ib. 673, cf. COMAN, GL., ALR SN v h 1 484/414. – Scris și: nici cacum. - Nici¹ + ca + cum.