NI¹ conj. (Învechit și popular; repetat sau dublat de „nici”) 1. (Cînd înțelesul frazei e negativ, exprimă, prin repetare, negarea fiecărei alternative) Nici (II)..., nici... Eu spun că să vînd, să scap de belea, ea că nu... Ni așa, ni așa! Atunci ce vreai, fa? preda, m. 179. Umbla nici pe drum, ni pe lîngă drum, căci țapul nu ținea drumul drept. ispirescu, l. 179. Dar Gruița cel mai mic Ni nu bea, Ni nu mînca, Numa ședea supărat. densusianu, Ț. h. 183. Ni nu mîncă, ni nu bea. Mat. dialect, i, 82. Ni seamă, ni teamă (= nici nu-mi pasă, nici nu mi-e teamă), rev. crit. iii, 162. 2. (Cînd înțelesul frazei e afirmativ, exprimă, prin repetare, nehotărîrea între două sau mai multe posibilități) Cînd..., cînd... ; acum..., acum... ; ba... , ba... ; aici..., aici... Nu crede vizirul că vine și tot trimite ni pre unul, ni pre altul înaintea lui, să vie mai curund. neculce, l. 50. Lățcarachi tot triimite la sute de pungi de lua, ni c-o pricină, ni cu alta. id. ib. 101, cf. 161. Însă ghetii grecilor au fost mai cunoscuți, căci și mai adese peste îmbe malurile Dunării trecea și ni cu mesii, ni cu thrachii să amesteca. cantemir, hr. 73. Foarte bine, foarte bine! ni din buze mormăia, ni din colți clănțăia. id. ist. 121, cf. 29, 156, hem 919. A ostenit măicuța Tot mutîndu-ți pernuța Ni la umbră, ni la soare, Ni la cap, ni la picioare. teodorescu, p. p. 288, cf. marian, i. 38. Ni una, ni alta. rev. crit. iii, 162. Mirele s-a supărat Și-ntr-una s-a preumblat. Ni în tindă, ni în casă, Pe șinură de mătasă. bud, p. p. 15, cf. PAMFILE, C. T. 94, T. PAPAHAGI, m. 112, CIAUȘANU, v. 183, BUL. FIL. v, 169, ALR Ii/79. – Din slavonul ин.