7 definiții pentru niștotă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nișto sf [At: PALIA (1581), ap. DHLR II, 517 / V: (reg) miștotă, mișcotă, ~școtă / Pl: -te / E: slv нищєта] (Îrg) 1 Sărăcie. 2 Necesitate. 3 Nenorocire. 4 Nefericire.

NIȘTOTĂ s. f. (Criș., Trans. SV) 1. Lipsă, sărăcie. Niștota lui cea mare sosit-au acmu pre fericăciune. MOL. 16761, 39r. De niștotă și de foamete mare. . . începură, a mînca cînii. C 1692, 514v. Bucuriia voastră să va întoarce întru plîngere . . . și trufiia și lăcomiiia voastră întru nesațiu și niștotă. MOL. 1695, 83v. În vreme de niștotă. VCC, 23. Să meargem la tine în niștota noastră. MISC. SEC. XVII, 93v. 2. Nevoie, trebuință, necesitate. Tipografia rumânească să orînduim . . . după niștota preuților românești. SA, 2v. Că bună comoară-ți faci atunci în ceriu și mare plată dobîndești în zi de niștotă. MOL. 1695, 49v. O, Doamne, caută-m niștota. YCC, 36. Vezi nevoile si nislotele noastre. MISC. SEC. XVII, 11T; cf. MISC. SEC. XVII, 24v, 67r, S5r, 95r. Etimologie: sl. ništeta. Vezi și niștoti, niștotos. Cf. neputință, pehneală, surumănie; l i p s ă, s u c ș i g.

níștotă f., pl. e (vsl. ništeta). Vechĭ. Rar. Sărăcie.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NÍȘTOTĂ s. v. cerință, exigență, imperativ, lipsă, mizerie, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, sărăcie, trebuință.

niștotă s. v. CERINȚĂ. EXIGENȚĂ. IMPERATIV. LIPSĂ. MIZERIE. NECESITATE. NEVOIE. OBLIGAȚIE. PRETENȚIE. SĂRĂCIE. TREBUINȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

niștótă (-te), s. f. – Scumpete, penurie. Sl. ništeta (Tiktin), cf. bg. ništetá (Candrea).

Intrare: niștotă
niștotă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nișto
  • niștota
plural
  • niștote
  • niștotele
genitiv-dativ singular
  • niștote
  • niștotei
plural
  • niștote
  • niștotelor
vocativ singular
plural
nișcotă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.