NEȚESĂLAT, -Ă adj. Negativ al lui țesălat. cf. lb, polizu, pontbriant, d., lm, barcianu, alexi, w., i. botez, șc. 49. ♦ P. anal. (Depreciativ; despre oameni) Cu părul încîlcit, zbîrlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încîlcit, zbîrlit; p. ext. neîngrijit (2), murdar (1). cf. pontbriant, d. Izbucni în drumul mare o brișculiță arendășească tîrîtă de trei călușei de sat ce-i mina de pe capră un țigan strențeros și nețeselat. odobescu, s. i, 384. El are nevoie de zorzoane poleite, să și le pună-n corpul nețesălat, caragiale, n. f. 99. Un băietan ca de vreo 15 ani, îmbrăcat cu pantaloni scurți, dar murdar și nețesălat ca un țigan, i se anină de spate. d. zamfirescu, r. 89. Cu barba ca un țap, cu părul necisălat, cu ochii ca de broscoi, delavrancea, o. ii, 214. S-a apropiat de mine o domnișoară cam nețesălată, stancu, r. a. ii, 275. Foicică foaie lată, Suveicată, fluturată Și la cap nețăsălatăi ciaușanu, v. 117. ♦ Fig. (Glumeț) Care nu a fost bătut. Femeia nețesălată e ca moara neferecată, zanne, p. ii, 149. – pl.: nețesălați, -te. – Și: (regional) nețeselat, -ă, necisălat, -ă adj. – pref. ne- + țesălat.