NEZĂRVITOR, -OĂRE adj. (Învechit, rar) Care nu produce zarvă; pașnic² (1). Cu prea bună, nezărvitoare și neprotivitoare cădință au venit de moșie la prea nălția sa ca la un moștenitoriu prinț al Ardealului. șincai, hr. iii, 276/28. – pl.: nezărvitori, -oare. – pref. ne- + zărvi + suf. -tor.