NEX s. n. (Latinism livresc) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. Să scoată din cuvîntările lui cîteva pasage afară din nexu cu celelalte, să le esplice. bariȚiu, p. a. i, 591. Proclamațiunea din 18 octobre și acea instrucțiune făcu o adevărată epocă tristă însă măreață în istoria Transilvaniei... în nex cu manifestele împărătești. id. ib. ii, 299, cf. stamati, d., cihac, i, 177. Nexul brațelor în lupta dreaptă. lm. Nici un nex în vorbele... voastre. id. ib. Poezia... trebuie să ne decline spiritul de la înlănțuirea fără margini a nexului cauzal, să ne manifesteze idei cu început și cu finit și să dea astfel o satisfacțiune spiritului omenesc. maiorescu, cr. i, 54, cf. gheȚie, r. m., barcianu, alexi, w. Într-acest mod, inteligența lui se dezvoltă și se înzestrează cu o mulțîme de cunoștinți, cari îi permit o evidință în necsul firesc al lucrurilor din Iume. sbiera, f. s. 309. – Scris și: necs. – Pl.: nexuri. – Din lat. nexus.