nevoios, ~oasă a [At: CALENDARIU (1814), 69/17 / P: ~vo-ios / Pl: ~oși, ~oase / E: nevoie + -os] (Înv) Anevoios.

nevoios, -oasă, adj. (înv.) anevoios.

NEVOIOS, -OASĂ adj. (Învechit) Anevoios. Anul va fi roditoriu, însă pre mare nevoios. calendariu (1814), 69/17, cf. lm. Pașii noștri deveniră mai grei, urcarea mai nevoioasă. eminescu, g. p. 153. ◊ Fig. Nevoioasa și nedibacea mea rostire. odobescu, s. iii, 510. – Pronunțat: -vo-ios. – Pl.: nevoioși, -oase. – Nevoie + suf. -os.