2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nevestesc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: nevastă + -esc] 1 a (Pop) De nevastă (3). 2 a Specific nevestelor (3). 3 a Privitor la nevastă (3). 4 a (Reg; îs) Mere ~ești Specie de mere nedefinită mai îndeaproape. 5 sf (Reg) Melodie care se cântă în momentul când pleacă mireasa la casa mirelui.

NEVESTÉSC, -EÁSCĂ, nevestești, adj. (Rar) De nevastă, al nevestei.

NEVESTÉSC, -EÁSCĂ, nevestești, adj. (Rar) De nevastă. – Din nevastă + suf. -esc.

nevestésc v. tr. (d. nevastă). Vechĭ. Fac nevastă.

nevesti [At: (a. 1652) ap. TDRG / Pzi: ~tesc / E: nevastă] (Înv) 1-2 vir A (se) logodi. 3-4 vir (Pex) A (se) mărita. 5 vi (Reg) A deveni nevastă (2).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nevestésc, nevesteáscă, adj., s.f. art. (pop.) 1. (adj.) privitor la nevastă, de nevastă, specific nevestelor. 2. (s.f. art.) melodie care se cântă când pleacă mireasa de la părinți în casa mirelui.

nevestí, nevestésc, vb. IV (înv.) a se logodi; a se mărita.

nevestí, nevestesc, vb. intranz. – (reg.; înv.) A duce viață de nevastă (Papahagi, 1925): „Eu, mămucă, m-oi toptí / Cât oi prinde-a nevesti” (Papahagi, 1925: 227). – Din nevastă (< sl. nevěsta) (MDA).

nevestí, nevestesc, vb. intranz. – A duce viață de nevastă (Papahagi 1925). – Din nevastă (< sl. nevesta) + -i.

Intrare: nevestesc
nevestesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevestesc
  • nevestescul
  • nevestescu‑
  • nevestească
  • nevesteasca
plural
  • nevestești
  • nevesteștii
  • nevestești
  • nevesteștile
genitiv-dativ singular
  • nevestesc
  • nevestescului
  • nevestești
  • nevesteștii
plural
  • nevestești
  • nevesteștilor
  • nevestești
  • nevesteștilor
vocativ singular
plural
Intrare: nevesti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nevesti
  • nevestire
  • nevestit
  • nevestitu‑
  • nevestind
  • nevestindu‑
singular plural
  • nevestește
  • nevestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nevestesc
(să)
  • nevestesc
  • nevesteam
  • nevestii
  • nevestisem
a II-a (tu)
  • nevestești
(să)
  • nevestești
  • nevesteai
  • nevestiși
  • nevestiseși
a III-a (el, ea)
  • nevestește
(să)
  • nevestească
  • nevestea
  • nevesti
  • nevestise
plural I (noi)
  • nevestim
(să)
  • nevestim
  • nevesteam
  • nevestirăm
  • nevestiserăm
  • nevestisem
a II-a (voi)
  • nevestiți
(să)
  • nevestiți
  • nevesteați
  • nevestirăți
  • nevestiserăți
  • nevestiseți
a III-a (ei, ele)
  • nevestesc
(să)
  • nevestească
  • nevesteau
  • nevesti
  • nevestiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nevestesc

  • 1. rar De nevastă, al nevestei.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

  • nevastă + sufix -esc.
    surse: DLRM