Definiția cu ID-ul 1360807:
Tezaur
NEUTRON s. m. (Fiz.) Particulă elementară din nucleul atomului lipsită de sarcină electrică. Nucleul cuprinde particule neutre, numite neutroni, cișman, Fiz. ii, 101, cf. marian-Țițeica, Fiz. i, 131. Pe masa lui de lucru au apărut tot felul de tratate despre neutroni, pile atomice și explozii în lanț. v. rom. aprilie 1957, 117. Atomii sînt constituiți din particule mai mici: neutroni, protoni și electroni, Chim. an. calit. 12. Pămînturile rare își găsesc utilitatea și în tehnica atomică, mai cu seamă datorită capacității unora dintre ele de a absorbi neutronii termici. scînteia, 1962, nr. 5407. – Pronunțat: ne-u-. – pl.: neutroni. – Din fr. neutron.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de stronghold
- acțiuni
Exemple de pronunție a termenului „neutron” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1