Definiția cu ID-ul 1360801:
Tezaur
NEUTRALIZATOR, -OARE adj. (Chim.) Care neutralizează (2). cf. lm. Dacă întrebuințăm pulbere piroxitată, pentru curățitul interiorului țevilor folosim substanțe neutralizatoare speciale. stoica, vîn. 47. – Pronunțat: ne-u-. – pl.: neutralizatori, -oare. – Neutraliza + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de stronghold
- acțiuni