NEUTRALITATE s. f. Situație, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte; p. ext. stare, atitudine neutră (3) a unei persoane sau a unui grup social. Vedem tractate de eternă amicie, de eternă pace... ce asigură neutralitatea unor țări. heliade, o. ii, 55. Englitera niciodată nu a ieșit din hotarăle neutralitatei (neamestecării) sale către don Mighel și către nepoata lui. cr (1830), 426¹/12. Trebuie se fi fost silit pe Prusia cătră o adevărată neutralitate. ar (1831), 167¹/4. Bem a scris lui Fuad-Efendi o scrisoare, în care se plînge că turcii nu păzesc neutralitatea și lasă pe austrieci să intre în Valachia. ghica, a. 339. Eu susțin aci că politica noastră este dictată de o neutralitate absolută. alecsandri, s. 157. A predominat vechea idee a neutralității, maiorescu, d. ii, 21. Cea mai deplină neutralitate, cea mai strictă nepărtinire arătate către luptătorii de peste Dunăre. odobescu, s. iii, 379. Se folosi de această opunere a nobililor pentru a sili pe regele ungur să păstreze neutralitatea. xenopol, i. r. iv, 122. Partidul lui unchiu-meu e pentru rămînerea în neutralitate. camil petrescu, u. n. 42. Mai întîlnești oameni care de la adăpostul neutralității lor foarte confortabile tot au îndestul suflet. c. petrescu, î. ii, 66. Maximilian I rămînea ostil, dar diplomația franceză i-a neutralizat acțiunea, obținînd de la Filip cel Frumos neutralitatea Țărilor de Jos. oțetea, r. 159. Nu poate exista neutralitate față de alternativa război atomic sau pace. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 37. – Pronunțat : ne-u-. – gen.-dat. și: (învechit) neutralitatei. – Din fr. neutralité.