netrebuit, ~ă [At: CIAUȘANU, GL. / Pl: ~iți, ~e / V: (reg) ~rab~, ~răb~, ~rib~ / E: cf trebui] 1 a (Reg) Care nu este bun de nimic. 2 a (Reg) Lipsit de putere Si: slab. 3 a (Reg) Chior. 4 a (Reg) Flecar. 5 sma (Reg) Diavol.

netrabuit, ~ă a, sma vz netrebuit

netrăbuit, ~ă a, sma vz netrebuit

netribuit, ~ă a, sma vz netrebuit

netrebuit, -ă, adj. (reg.) 1. care nu mai este bun de nimic. 2. lipsit de putere; bleg. 3. chior. 4. flecar. 5. (s.m. art.) diavolul.

NETREBUIT, -Ă adj., s. m. art. 1. adj. (Regional) Care nu mai este bun de nimic (Vașcău). teaha, c.. n. 246. 2. adj. (Prin Ban. și nordul Olt.) Lipsit de putere, slab (alr ii/i mn 50, 2 272/2); bleg (alr ii 3 721/836). 3. adj. (Regional) Chior (Valea Lupului-Hațeg). a iv 3. 4. adj. (Regional) Flecar (Peștișani-Tîrgu Jiii). alr ji/i h 30/836. 5. s. m. art. (Regional) Unul dintre numele diavolului. cf. CIAUȘANU, GL., ALR Il/l MN 95, 2744/182. – pl.: netrebuiți, -te. – Și: (regional) netrabuit, -ă (alr ii/i h 30/836, a iv 3), netrăbuit, -ă (alr ii/i mn 50, 2 272/2), netribuit, -ă adj., s. m. art. - cf. trebui.