Definiția cu ID-ul 1360046:
Tezaur
NETETEU s. m. (Prin nord-estul Olt.) Om prost, mărginit (4), nătîng (I 1). Cîtă neteteu! și degeaba, că-n tobă nu prea are nimic: a crescut așa-n voia soartii. i. cr. vii, 53. – Etimologia necunoscută. cf. nete, netot.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de StefaniaS
- acțiuni