NETARE adj. (învechit și regional) Negativ al lui tare; (și substantivat) (om) lipsit de forță fizică; (om) slab, neputincios (1). Cu vrearea lui să cade să să facă metania săracilor și celor bătrîni și netari. eustratie, prav. 35/17, cf. scl 1960, 529, 607, l. rom. 1961, nr. 2, 149. – pl.: netari. – pref. ne- + tare.