2 definiții pentru nestrămutător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
nestrămutător, ~oare a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + strămutător] 1 (Îdt) Care nu se poate strămuta. 2 (Grm; înv; îs) Verb ~ Verb intranzitiv.
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
nestrămutătór, nestrămutătoáre, adj. (înv.; în gram.) verb nestrămutător = verb intranzitiv.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: nestrămutător
nestrămutător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)