nestorianism s. n. Erezie creștină apărută la începutul sec. 5 în sânul școlii teologice de la Antiohia, predicată de episcopul Teodor de Mopsuestia și de Nestorie, care despărțea atât de mult cele două firi (divină și omenească) în Iisus Hristos, încât vorbea de fapt de două persoane diferite, afirmând în consecință că Sf. Fecioară Maria este „născătoare de om” sau cel mult „născătoare de Hristos” și nu „născătoare de Dumnezeu”. Erezia nestoriană a fost condamnată de Sinodul III ecumenic de la Efes din anul 431.