Definiția cu ID-ul 883947:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NESOCOTINȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Pref. ne- + socotință.