NERĂBDAT, -Ă adj. Negativ al lui răbdat; (învechit) care nu poate fi suportat; insuportabil. Pentru aceaia și vine cătră Hristos și acea boală nerăbdată a feciorului-ș spunea, coresi, ev. 274. Geru nespus și putoare nerăbdată. cod. tod. 224. Săracul cînd n-are ceale de treaba hrănii socoteaște patima nerăbdată (a. 1700). gcr i, 338/30, cf. lex. mars. 215, Făcea dureri nerăbdate sfîntului. mineiul (1776), 79^rl/8, cf. ddrf. – Pl.: nerăbdați, -te. – Pref. ne- + răbdat.