NERVAȚIE s. f. 1. (Bot.) Ansamblul și modul de dispunere a nervurilor (1). cf. grecescu, fl. 5. [Frunzele] au o nervațiune penată. bordeianu, p. 360. Nervațiunea frunzei. LTR^2. 2. (Zool.) Ansamblul și modul de dispunere a nervurilor (2). Nervația redusă a aripilor. fauna r. p. r. viii₁, 34. 3. (Tehn.) Nervatură. cf. ltr². – Pl.: nervații. – Și: nervațiune s. f. – Din fr. nervation.