NERUMEGAT, -Ă adj. Negativ al lui rumegat. cf. budai-deleanu, LEX. ♦ Fig (Familiar; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat, aprofundat. O compilațiune răutăcioasă și nerumegată a principiilor celor mai contradictorii. eminescu, s. p. 46. Stăpîni pe cîteva cunoștinți banale și nerumegate. ibrăileanu, sp. cr. 242. ♦ Fig. (Despre manifestările oamenilor, mai ales despre vorbele lor) Nechibzuit, nesocotit (3). Se feresc foarte tare ca să nu le iasă din gură niște cuvinte nerumegate sau chiar niște minciuni. marian, nu. 112, cf. id. o. i, 167. – Pl.: nerumegați, -te. – Pref. ne- + rumegat.