NERODITOR, -OARE adj. Negativ al lui roditor; care nu produce roade; (rar) nerodnic. Cf. mineiul (1776), 111^v2/14, calendariu (1814), 90/16, clemens, lb, ar (1830), 3²/22, drăghici, r. 42/1, 90/16, negruzzi, s. i, 12, POLIZU, pontbriant, d., babcianu, alexi, w., șăineanu, d. u., alr II 6 118/27, 76, 260, 873, 926, zanne, P. I, 258, II, 718, rv, 686. ♦ (Despre unități de timp) În care se produc roade foarte puține. Anul în care iaste acea planetă, friguros, ploios, neroditori (a. 1733). gcr ii, 26/18. ♦ (Învechit și popular; despre femei) Steril, sterp. Anna neroditoarea cu credință vine cătră Dumnezeu. coresi, ev. 224, cf. mineiul (1776), 106^r1/28, lb, alrm i/ii h 309/178. – Pl.: neroditori, -oare. – Și: (regional) năroditor, -oare adj. alr ii 6 118/76. – Pref. ne- + roditor.