NEREMZI vb. IV. Tranz. și refl. (Olt.) A (se) potrivi; a (se) găti, a (se) dichisi; a (se) înfrumuseța. De trei ceasuri se neremzește și tot nu mai e gata. boceanu, gl., cf. pașca, gl. Să te neremzești ca o fată mare. cv 1950, nr. 4, 37, cf. l. rom. 1960, nr. 5, 35. – prez. ind. : neremzesc. – Etimologia necunoscută. cf. naramziu.