Definiția cu ID-ul 1355362:
Tezaur
NEPUTUT, -Ă adj. (Învechit) Negativ al lui putut; care nu se poate, nu este cu putință; imposibil. Iar celea di deasupra sînt neputute povesti de om. herodot (1645), 135. Că lui D[u]mn[e]zeu nemic nu iaste neputut (a. 1675). gcr i, 224/2, cf. DDRF. – Pl.: neputuți, -te. – Pref. ne- + putut.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ramona17
- acțiuni