nepús, -ă adj. Cu nepusă orĭ cu nepus în masă, subit, brusc, fără multă vorbă: ridicară cu nepusă masă pe gospodarĭ (Sadov. Univ. 18 Dec. 1912, 1, 4), ĭeșind cu nepus în masă (Cr. Pov. porculuĭ), aŭ prins a se zghihui cu nepus în masă, ca iroziĭ (D. Furtună, rev. I. Crg. 13, 65).