nepoátă, nepoate, s.f. (reg.) Femeie asistată la naștere de moașă. ■ Strânsul nepoatelor, obicei tradițional în Maram. Istoric: „Nepoatele să duc la moașă a tria zî de Paști. Care nu poate mere, să duc a doua zi de Rusalii. Moașa să pregătește, face mâncare, prăjituri și-aduce băutură” (Bilțiu, 2009: 189). – Lat. nepos, -tis „nepot de unchi” (Pușcariu, CDDE, după DER). ■ Cuv. rom. > magh. nyepota, nepotya (Scriban; Edelspacher, după DER).