NÉPER (< fr. {i}; {s} n. pr. Neper) s. m. (METR.) Unitate de măsură folosită în telecomunicații pentru a determina atenuarea (sau amplificarea) unui semnal (electric, acustic etc.) și care reprezintă logaritmul natural (neperian) al raportului dintre valoarea inițială și cea finală a mărimii considerate (sau invers, în cazul amplificării). Un n. = 8,686 decibeli. Simbol: Np.