NEPENTES s. n. 1. (ant.) băutură magică, remediu împotriva tristeții. 2. plantă carnivoră și decorativă din regiunea tropicală, ale cărei frunze, răsucite, se termină printr-o mică pungă membranoasă, unde pot cădea insecte și mici reptile, digerate de plantă. (< fr. népenthès, gr. nepenthes)