NEOROMANTÍSM (< fr.) s. n. Curent literar apărut în unele țări europene (în special în Germania) la sfârșitul sec. 20, ca o reacție împotriva pozitivismului în ideologie și a naturalismului în artă, reluând idealurile estetice ale romantismului (H. Hesse, Th. Däubler). În n. sunt incluse simbolismul francez, postimpresionismul etc. ♦ În sens restrâns, curent al literaturii engleze din aceeași perioadă (R. Kipling). ♦ P. ext. Termen generic denumind tendințele de resurecție ale romantismului.