NEOREALÍSM (< fr., it.) s. n. 1. (CINEMAT.) Mișcare artistică dezvoltată în cinematografia italiană după cel de-al doilea război mondial. Apărută ca o reacție față de cinematograful comercial și aducând în prim plan viața oamenilor obișnuiți, tragismul cotidian, respingând emfaza și reliefând detaliul real semnificativ, creația regizorilor G. De Santis, R. Rossellini, V. De Sica, P. Germi, C. Zavattini, L. Visconti ș.a. presupune o atitudine angajată față de evenimentele sociale și valorile umane. Unele dintre filmele neorealiste au marcat culmi ale cinematografiei și au influențat mișcări artistice ulterioare din domeniul filmului („Roma, oraș deschis”, 1945, regizor R. Rossellini). 2. Mișcare în literatura italiană de la sfârșitul perioadei interbelice, manifestată mai ales în roman și situată în descendența verismului de la sfârșitul sec. 19. Reprezentanți: Elio Vittorini, Cesare Pavese, Italo Calvino, Vasco Pratolini, Carlo Levi, Eduardo de Filippo ș.a.