NEORDINE s. f. (Rar) Negativ al lui ordine; neorînduială (2). Ar fi un fel de sentiment de neordine, ca să nu zic dezordine, ce ați produce în armată. maiorescu d. i, 556. Înaintea patului o masă murdară... pe ea hîrtii, versuri, ziare rupte... în fine o neordine într-adevăr păgînească. eminescu, n. 38. – pref. ne- + ordine.