NEOM s. m. Negativ al lui om. 1. (Învechit) Păgîn. Ceia ce de altă oară neoamenri, e iacmu oamerii lu D[um]n[e]dz[e]u. cod. vor. 148/2. 2. Persoană lipsită de însușirile fizice sau intelectuale ale unui om normal. Toată nenorocirea căzu asupra maică-sa, ea-l dăduse lumei om și-l lua să-l ție neom. contemporanul, vi₂, 217. Bunica vedea în el un fel de neom, un băiețandru cu mintea slabă. stancu, d. 6. Se pomenea cu ștepii că-l înțepau, să-l lase neom. rădulescu-codin, î. 8. ◊ loc. adj. și adv. Ca neoamenii = altfel de cum este normal, obișnuit, de cum trebuie, de cum se cuvine între oameni; (popular) pidosnic. Un om mare trebuie în toate să fie ca neoamenii. caragiale, n. s. 9. Se ținea lumea după dînsul ca după urs. Pasă-mi-te unde era îmbrăcat ca neoamenii. ispirescu, l. 136. M-am îmbrăcat ca neoamenii. sadoveanu, o. ix, 46. Vorbise ca neoamenii Cărășel, fără cap și fără coadă, dar avea poate dreptate. galan, b. ii, 8. ◊ expr. A (se) face (sau a ajunge) (din om) neom = a face ca cineva să-și piardă sau a-și pierde însușirile de om normal, a face pe cineva să nu mai fie sau a nu mai fi el însuși; p. ext. a (se) nenoroci; a (se) distruge. S-au pierdut, s-au stins în tine acel farmec îndrăcit, Ce din om neom îl face pe bărbatul ce-au lovit. pr. dram. 360. Să se facă de poveste-n țară și din om neom. pann, p. v. ii, 144/18. [Băutura] strică și minte, și sănătate, și viață, și tot, de-ajungi din om neom. vlahuțĂ, r. p. 68. De ce mi-ai răpit femeia și copilul, de ce m-ai făcut neom? I. negruzzi, s. iii, 20. Mă-ta te-a făcut om ca pe toți oamenii și tu te-ai făcut neom. delavrancea, o. ii, 188. Ploaia asta te face neom! sadoveanu, o. vi, 561. Dragostea de la tine M-a prăpădit, vai de mine, M-a făcut din om neom Și m-a uscat ca p-un pom. teodorescu, p. p. 324. Negru-i, Doamne, pămîntu, Da-i mai negru urîtu, Din om te face neom, C-ai dormi și nu ți-i somn. jarnIk-bîrseanu, d. 212. M-a făcut din om neom, Nici noaptea nu pot să dorm. șez. ii, 222. Cînd îi era lumea mai dragă l-a făcut din om neom. com. din vicovu de sus-rădăuți. Tu mă faci om, eu te fac neom (Rachiul). pamfile, c. 31, cf. zanne, p. ii, 381. ♦ (În basme) Monstru (1) Sluțenia de neom se topea de dragostea fetei. ispirescu, l. 47. Bună ziua, voinice! – Să trăiești, neomule. reteganul, p. p. 64. 3. Persoană lipsită de calitățile morale pe care trebuie să le aibă un om, persoană lipsită de omenie. Nu-s eu fugarul, rătăcitul, Nu-s un neom fără de scop și stare? gorun, f. 152. Oameni buni, judecați-l..., spuneți-i hapsînului și neomului să-mi dea tainul. camilar, c. p. 113, cf. id. n. i, 307. ◊ (Ca epitet, precedind termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Un neom de tată... pe o fiică ce avea o au încuiat într-o cămară strimtă, întunecoasă. gt (1839), 33¹/37. – pl.: neoameni. – pref. ne- + om.