NEOLOGISM s. n. 1. (Învechit) Neologie. cf. negulici, stamati, d. Neologhismul nesocotit așa ne-au învălătucit, încît nu mai putem zice cele mai simple lucruri... fără amestecare de vorbe străine. russo, s. 93, cf. prot.-pop., n. d., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Cuvînt nou împrumutat sau format de curînd într-o limbă cu mijloace proprii; (neobișnuit) novicism. Logofătul Conachi are neologisme, dar hultuite pe tulpină românească. russo, s. 52, cf. pontbriant, d. Cel din urmă semn caracteristic în stilul direcției nouă... este depărtarea neologismelor celor de prisos. maiorescu, cr. i, 384, cf. ddrf, șăineanu, d. u. Traduse... o istorie universală, sau, cum îi zice el, care nu prea întrebuințează neologisme: „Istorie de toată lumea”. iorga, l. i, 509. Eram prigonitor pînă la exces al neologismelor și găseam în literatura populară și în popor o perspectivă de noutate. sadoveanu, o. xvi, 439, cf. id. e. 34. Neologismele oferă cazuri mai numeroase de șovăire a accentuării. iordan, l. r. 152, cf. 82. Numele autorului glumeț al atîtor cuvinte stîlcite și fraze pompoase... suferea soarta neologismelor rostite de cetățenii din Obor. arghezi, t. c. 21. A putut exista la un moment dat impresia că neologismele exprimă mai bine, în orice împrejurare, nuanța gîndirii. vianu, s. 189, cf. id. m. 181. Nu totdeauna neologismele zdruncină situația cuvintelor vechi, ci sînt cazuri cînd, dimpotrivă, o consolidează. graur, f. l. 196, cf. 109. Studiul conține o transcriere a neologismelor recoltate din majoritatea operelor lui a. Pann. scl 1957, 210. Pentru operația alegerii buștenilor din care se construiește o plută... se folosește neologismul „a asorta”. arvinte, term. 63. ◊ (La sg. cu valoare de pl.) Dar dacă stilul scriitoarei e numai inegal, limba e uneori supărătoare prin goana frenetică după neologismul nearmonic și inutil. lovinescu, c. vii, 83. În limba literară, neologismul intră firesc, acolo unde e nevoie de el, pentru conciziune și precizie. sadoveanu, e. 34. După 1835..., neologismul îmbracă o formă adecvată, integrîn-du-se în fonetica specifică a limbii noastre. contribuții, II, 96. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Verbele neologisme de conjugarea I. iordan, g. 13, cf. 70. – Pronunțat: ne-o-. – pl.: neologisme. – Și: (învechit) neologhism s. m. – Din fr. néologisme.