NEOLOGIC, -Ă adj. Care reprezintă un neologism (2), care se referă la neologism, de origine recentă; (rar) neologistic. cf. valian, v., NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, alexi, w. Unele din aceste prefixe neologice se leagă de verbe vechi. pușcariu, l. r. i, 403. Ca sens sînt imitații neologice. contribuții, i, 20, cf. ii, 5. Verbe neologice sînt extrem de puține. varlaam-sadoveanu, 298, cf. 445. Terminologia aceasta are un caracter pronunțat neologic, savant. l. rom. 1959, nr. 1, 67, cf. nr. 2, 38. Procesul adaptării verbelor neologice. ib. 1965, 379. – Pronunțat: ne-o-, – pl.: neologici, -ce. – Din fr. néologique.