NEOLITIC, -Ă adj., subst. 1. adj. Care aparține celei mai recente perioade a epocii de piatră, care se referă la această perioadă, care datează din sau este caracteristic pentru această perioadă. Poporația care a locuit în epoca neolitică regiunea carpato-balcanică era de rasa aceea pe care o găsim In peninsula Balcanului. xenopol, i. R. i, 40. Țărănimea getică păstrează în straiele cele mai de jos, în sărăcime, primitivitatea neolitică. PÀRVAN, g. 562. Sat din epoca neolitică. bogza, c. o. 201. 2. subst. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat vîrsta bronzului; epoca pietrei lustruite. În aceste primitive opaițe au ars desigur luminile cu care oamenii neoliticului au fost în măsură să răspundă... stelelor care veacuri de-a rîndul se aprinseseră pe cer. bogza, c. o. 202, cf. dm, der. 3. subst. Serie de straturi geologice din neolitic (2). dicț. – Pronunțat: ne-o-. – pl.: neolitici, -ce. – Din fr. néolithique.