NEOLIBERALÍSM (< fr.) s. n. Doctrină economică contemporană, născută ca urmare a rejudecării principiilor liberalismului prin prisma realităților economice interbelice și de la începutul perioadei postbelice. N. susține intervenția statului în economie nu pentru a dirija viața economică, ci pentru a stabili cadrul juridic care să permită organizarea concurenței, funcționarea armonioasă a mecanismului prețurilor și stăvilirea abuzurilor monopolurilor. Dintre elementele fundamentale ale n. face parte teoria „tipurilor economice ideale”. Principalii susținători: W. Eucken, W. Röpke, J. Rueff, L. von Mises, F.A. von Hayek, G. Becker.