neokeynesism sns [At: DN³ I P: ne-o~ / E: fr néo-keynésisme] Ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaționiste.

NEOKEYNESISM s.n. (Ec.) Ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaționiste. [< fr. néo-keynésisme].

NEOKEYNESISM s. n. ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaționiste. (< fr. néo-keynésisme)

NEOKEYNESÍSM (< fr.) s. n. Ansamblu de teorii economice care se inspiră din doctrina lui J.M. Keynes, pe care o dezvoltă, o adaptează sau o corectează, în funcție de condițiile economice și politice generale, ale economiei postbelice. N. realizează o abordare preponderent dinamică și pe termen lung a produselor economice ca și îmbinarea analizei microeconomice cu analiza macroeconomică. Principala contribuție a n. o constituie elaborarea unor instrumente moderne de analiză a dinamicii macroeconomice concretizată în formularea de teorii și modele ale creșterii economice. Prin aceste instrumente, reprezentanții n. încearcă o cuantificare a relațiilor funcționale dintre proporția combinării unor variabile economice endogene (capitalul acumulat, investiții, venitul net, coeficientul capitalului și productivitatea investițiilor), în condițiile unei stări de fapt a variabilelor exogene (creșterea populației, progresul tehnic, productivitatea muncii), pe de o parte, și rata anuală de creștere economică, pe de altă parte. Ca urmare, n. susține necesitatea perfecționării intervenției statului în economie în vederea stimulării creșterii economice. Reprezentanți principali: P.A. Samuelson, R.F. Harrod, E.D. Domar, F. Machlup, J.V. Robinson.