NEOKANTIANISM s. n. Curent filozofic idealist-subiectiv, răspîndit in Germania la sfîrșitul sec. al XlX-lea și în prima jumătate a sec. al XX-lea, care preia elementele cele mai idealiste din filozofia lui Kant. cf. der. – Pronunțat: ne-o-kan-ti-a-. – După rus. неокантианство.