NEOIMPRESIONÍSM (< fr. {i}) s. n. Curent artistic apărut în Franța la sfârșitul sec. 19 ca o reacție la postimpresionism și promovat de G. Seurat, P. Signac și de un grup de pictori care au aderat la principiile acestora. Neoimpresioniștii au aplicat sistematic legea contrastului simultan, pe baza studiului științific al culorii, practicând divizionismul (o pictură în tușe mici și juxtapuse de culori pure), dând o deosebită atenție structurii compoziționale a a imaginii și a construcției formelor în lumină, obținând forme statice și distinct geometrizante. V. și poantilism.