NEOGREC, -EACĂ adj. Care se referă la Grecia modernă sau la poporul grec modern, care aparține Greciei moderne; neogrecesc. cf. barcianu, alexi, w. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă din perioada modernă (începînd din sec. al XVI-lea încoace). Din secolul al XVI-lea începe perioada modernă a limbii grecești sau neogreaca. graur, i. l. 205, cf. der. – Pronunțat: ne-o-, – pl.: neogreci, -ce. – Din fr. néo-grec.