NEOGEN, -Ă adj., subst. 1. adj. Care aparține celei de a doua perioade a neozoicului (2), care se referă la această perioadă, care datează din această perioadă. Zona neogenă a Carpaților Orientali a fost afectată de cutări pînă în faza cea mai nouă. oncescu, g. 105. Rezultat al cutărilor neogene, subcarpații însoțesc arcul carpatin pe latura externă. mg. i, 100. 2. subst. A doua perioadă a neozoicului (2), de la sfîrșitul paleogenului pînă la începutul cuaternarului. cf. dm. Începutul neogenului e marcat printr-o transgresiune marină. ltr², cf. DER. 3. subst. Serie de straturi geologice din neogen (2). dicț. – Pronunțat: ne-o-. – pl.: neogeni, -e. – Din fr. néogène.