neogau(l)list, -ă adj. (pol.) Care se conformează ideilor generalului De Gaulle după dispariția acestuia ◊ „[...] liderul Adunării pentru republică – grupare neogaullistă, de opoziție, din Franța – a cerut președintelui F. Mitterrand dizolvarea Adunării Naționale și organizarea de alegeri legislative anticipate [...]” R.l. 24 VII 84 p. 6. ◊ „Chirac ar fi stabilit un pact secret [...] în numele partidului neogaullist RPR.” Ev.z. 3 III 97 p. 4 [pron. neogolist] (din fr. néogaulliste; DMC 1971)