NEODIHNI vb. IV. tranz. (Învechit) A neliniști, a îngrijora; a nemulțumi. Mehemed Ali rămîne un bolovan greu în spinarea Porții otomane, care necurmat o apasă și o neodihnește. gt (1838), 2/54. Cu toate asigurările ce Mihai dedese nobililor... fierberea tot domnea între dînșii. Aceasta începu a neodihni pe domn. BĂLCESCU, m. v. 456, cf. PONTBRIANT, D., TDRG. Banul te neodihnește. zanne, p. v, 67. ◊ refl. Iar neodihnindu-să vreo parte și mai având cevaș a răspunde, cu soroc să-i trimiteț aici la domniia mea (a. 1748). iorga, s. d. i, 305. – prez. ind.: neodihnesc. – Derivat regresiv de la neodihnit.