neocolonialism s. n. Nouă formă de colonialism care urmărește dominarea economiei unei țări ◊ „Pozițiile-cheie pe care puterile occidentale și în special SUA le dețin în aparatul executiv al ONU au permis ca operațiunea ONU din Congo să se transforme într-un instrument de manevră al neocolonialismului.” Cont. 18 X 62 p. 8; v. și Sc. 11 XI 79 p. 6 (din fr. néocolonialisme, engl. neocolonialism; DMC 1950; FC I 139; DP; DEX, DN3)