NEOCEREBÉL (< fr.; {s} neo- + lat. cerebellum „creier mic”) s. m. (ANAT.) Ansamblu funcțional cuprinzând lobul posterior, cea mai mare parte din lobii laterali și nucleii dințați, având rolul de a controla motricitatea voluntară și mișcările automate. Din punct de vedere filogenetic, este partea cea mai recent dezvoltată a cerebelului.