NEOBSERVAT, -Ă adj. Negativ al lui observat; fără să fie văzut, (rar) nevăzut; fig. fără să fie apreciat, prețuit, remarcat. cf. f (1897) 217. Vînătorul caută să se apropie neobservat de vînat. stoica, vîn. 72. Culoarea generală îi ajută să treacă ușor neobservat pe fundurile pe care trăiește. c. antonescu, p. 126. – pl.: neobservați -te. – pref. ne- + observat.