NENĂDĂJDUIT, -Ă adj. 1. (Învechit) Care provoacă desperare; p. ext. nenorocit (3), dezastruos. O întîmplare nenădăjduită le ia biruința din mînă. beldiman, n. p. i, 21/7. Nenădăjduita și nepilduita întîrziere a lucrărilor. (a. 1835). iorga, s. d. xxi, 525. Văzînd cu ochii răul nenădăjduit... Începu amar a plînge. pann, e. ii, 45/15. 2. Neașteptat; nesperat. Nu aștepta a-ți face stare din vreo moștenire nenădăjduită. marcovici, d. 11/4, cf. 12/20. Mulțămire... pentru nenădăjduita mîntuire ce căștigasă. drăghici, r. 21/8. Mi se dă prilejul nenădăjduit să fiu oaspetele și protejatul unui prinț. sadoveanu, o. x, 13. – Pl.: nenădăjduiți, -te. – Pref. ne- + nădăjduit.